Sunt multi ani de cand nu a mai aparut pe piata romaneasca vreo carte de tricotaje. Cartea aceea care ne invata cum se tin andrelele, cum se monteaza ochiurile, ne da scheme pentru modele , ba chiar si indicatii pentru diferite croiuri.
Veti spune poate ca gasim atatea si atatea modele pe internet, incat acestea nu-si mai au rostul.Da si nu,intrucat cartea ramane carte.O iei din raft, o studiezi, alegi, o tii pe genunchi atunci cand descifrezi....Si spun asta in cunostinta de cauza, caci modelul primei mele bluze tricotate de mine l-am deslusit singura, dintr-o carte.

O traducere din limba rusa-nu radeti,si acum daca intrati pe Osinka veti fi impresionate de minunatiile de acolo, si-n plus, astea au fost vremurile. Acolo am descifrat modelul "clopotei"-asa era denumit: *un jeteu, trei ochiuri lucrate impreuna, un jeteu, trei ochiuri pe dos*...se repeta de la* ..la*...dosul se lucreaza cum se prezinta....Pe atunci se lucra foarte mult cu fire provenite din desirarea fularelor pentru copii: erau din lanita si aveau culori foarte frumoase. Din fulare rosii, sub privirea neincrezatoare a celor din jur, am tricotat prima mea bluza, cu maneca scurta.A fost o reusita.Pana atunci imi imbracasem doar papusile, intuind linia geometrica de mai tarziu: le faceam chimonouri unde puneam ochiurile toate o data, produsul avand forma de
T.
Cea mai veche carte a mamei-nu mai are coperta, dar are toate paginile, mi-a fost sursa de inspiratie in anii '80 cand tricotajele erau in voga: fusta solei, chimono in bie care vine nemaipomenit, rochii...

Tot din colectia noastra:
Mai tarziu au aparut in colectia Caleidoscop diverse carti cu modele si tehnici, cu ilustratii colorate.

Dupa revolutie au mai intrat sporadic, pe piata cateva reviste: Verena, nemteasca, Pulli, ungureasca, Benissimo, italieneasca pe care tare mi-as dori sa le mai gasesc.